„Cum anul acesta se implinesc 140 de ani de la nasterea reginei Maria, mi-am spus ca o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivita declaratie a admiratiei si iubirii mele fata de aceasta desavarsita romanca englezoaica, mare regina si cuceritoare scriitoare.
fata o prezinta cu detasare, acuitate critica si finete a observatiei. Oare vom reusi candva sa-l vedem (si sa-l citim) pe Eminescu eliberati de mitologia creata, de un secol si ceva, in jurul imaginii lui? in orice caz, istoria exagerarilor pe marginea numelui sau e plina de invataminte.
atat de excitanta pentru minte si pentru nepretuita endorfina a libertatii. Trei fire sunt de urmarit si, la nevoie, puteti alege intre ele. Unul e cel al notelor de calatorie la cald si la persoana intai acut, ca sa zic asa. Sunt marcate in italice. Sa nu ratati zigzagul fin al nelinistilor Sabinei Fati, lasat la vedere cu parcimonie. Al doilea este sirul de excursuri istorice despre fiecare dintre cele zece tari, care, nu va temeti, revine intotdeauna la zi, exact in punctul de intersectie cu prezentul. Al treilea insira pe ata vreo suta de «personaje» episodice, oameni cu care Sabina Fati a stat, intr-un fel sau altul, fata in fata. O sa va urmareasca in grup, ca o armata de teracota care s-ar fi decis brusc s-o ia inapoi, tacut, catre Apus. Adica spre noi.“(Tania Radu)
arta,
previziuni. infrangerea gandirii este in acest concert o incercare de diagnostic. Originea crizei trebuie cautata, potrivit autorului, in cateva directii: abandonarea ideii de universalitate a culturii si adoptarea cu orice pret a unei perspective „locale“, relativizarea valorilor care definesc o cultura, largirea fara masura a insusi conceptului de cultura care adaposteste azi de-a valma aproape totul – marile creatii ale spiritului ca si gesturile cotidiene, banale produse de consum ca si rafinate opere de arta. Cuprinsa deopotriva de intoleranta si infantilism, cultura pare deci sa fi uitat astazi de indoiala, de ironie, de ratiune – intr-un cuvant, de gandire.
sevalet, intregul univers tresare. Isi „aminteste“ de marea creatie, de izbucnirea in spatiu si timp a tuturor lumilor, de inceputul inceputurilor. Caci darul oamenilor de a crea ramane, in fond, un mister la fel de mare ca facerea lumii. Cartea lui George Steiner „silabiseste“ acest mister, ii descrie „gramatica“ si il ridica pe cititor, in fiecare dintre paginile ei, la acele inaltimi celest-culturale de unde poate privi, asa-zicand, peste umarul marilor creatori, catre opera lor.
presus de orice, exista eliberarea de tirania Fricii, tiranie care le ascunde oamenilor lumina zilei si-i face in continuare nevolnici si cruzi. Nu s-a eliberat de frica cel ce nu cuteaza sa-si contemple lucid locul in lume; si nimeni nu poate atinge maretia de care este capabil inainte de a se fi incumetat sa-si inteleaga propria micime.“ (Bertrand Russell)
„Testamentul unui cruciat rationalist care se indoia de puterea ratiunii.“(John Gray)
(ceea ce are sens), dar si religie, ocultism sau Dumnezeu mai stie ce. De ce e atat de greu de inteles cu ce se ocupa aceasta carte? Cu siguranta nu e vorba doar de lungimea ei. Nu, lucrul acesta se datoreaza in parte faptului ca GEB exploreaza, si nu doar intr-un mod superficial, un ansamblu atat de eterogen de subiecte – fugi si canoane, logica si adevar, geometrie, recursivitate, structuri sintactice, natura sensului, budismul zen, paradoxuri, creier si minte, reductionism si holism, colonii de furnici, reprezentari mentale si concepte, traducere, computere si limbaje de programare, ADN, proteine, cod genetic, inteligenta artificiala, creativitate, constiinta si liber arbitru – uneori chiar si arta si muzica, dintre toate lucrurile! –, incat multora li se pare imposibil sa ii localizeze tema centrala.“ (Douglas R. Hofstadter)





