A FOST UN POET ADEVĂRAT. SI UN PRIETEN ADEVĂRAT. NU AM ÎNCREDERE în poeții formați prin forțarea culturii, ci în poeții care s-au născut altfel.
Ion ZIMBRU a trăit poezia. Până la capăt. A fost exemplar în asta. Ar fi împlinit , LA ÎNCEPUT DE SEPTEMBRIE, 74 de ani…dacă nu s-ar fi dus pe Apa Siretului.
În fiecare an voiam să-l sun și îi căutam numărul de telefon – și chiar o făceam. Degeaba, cel puțin în ultimii ani. Avea mereu bateria căzută.
Nu îi păsa lui de astea lumești. El stătea în vreo cârciumă și bea, cu pecenegii, cumaniii și boșimanii. Mă rog pentru sufletul tău, Ion al lui Zimbru, tutovean – precum și obârșia bunicului meu, tatăl lui tata…
