In articolul de ieri am vorbit despre primii pasi pe care trebuie sa-i urmati pentru extragerea mierii. Un proces aparent simplu, dar o operatiune totusi destul de complicata cand vine vorba de practica. >>CLICK AICI PT A VEDEA PRIMUL ARTICOL<<
Conditionarea mierii include orice operatiune tehnica realizata in scopul: purificarii, sortarii si combinarii eventualelor feluri de miere – facut in conditiile mentinerii potrivite a atributelor fizico chimice si biologice in intervalul conservarii ei. Mai intai, desigur, trebuie facuta filtrarea impuritatilor mai semnificative, operata in acelasi timp cu cu extractia prin sita de la scurgerea mierii din extractor.
Urmatorul pas este maturarea: in inauntru se limpezeste mierea, adica acei factori straini ies din miere in urma greutatii ei eterogene. De cele mai multe ori veti observa ca mierea se cristalizeaza, in urma procesului de suprasaturare a mierii cu glucoza. Presupun ca nu mai este nevoie sa reamintim ca procesul de cristalizare este perfect normal, aparand si la fagurii de miere.
Prin urmare, ce vrem sa spunem? Ca operatiunea cristalizarii apare datorita evaporarii apei si nu numai, ci si specificul glucozei, care este tocmai de creare de cristale. Daca totusi doriti sa o evitati, o puteti face prin pasteurizare, cu ultrasunete, filtrare si ultrafiltrare. Desi, noi am recomanda cristalizarea; daca faceti astfel, atunci trebuie sa stiti ca lichefierea ei se face in vase deschise NUMAI la 40 de grade C. In final, acestea se pun in interiorul unor locuri cu aer cald intre 60-70 de grade C, in vase dschise. Cu timpul lichefiarii mierii, trebuie si ambalata inca o data, pentru a fi pregatita pentru vanzare.
De asemenea, igiena este foarte importanta in acest caz si este strict limitativa. Adica: vasele sterilizate si temperatura la pastrare sa nu fie mai mare de 14 grade C. La fel si in cazul aerului, care sa fie uscat si, in plus, sa aiba locatia putina ventilatie.
