avenuehotelsHavana Club Romania
usamvbcorteva
Marți dimineață, adjunctul șefului misiunii americane la București, Shane Dixon, a participat la inaugurarea noii linii de condiționare a semințelor de floarea soarelui a firmei Corteva Agriscience. Investiția și inovația companiei ...
Citește mai mult
Pernod Ricard, conviviality creatorsAVINCIS
Ministerul Agriculturii anunță noi schimbări privind modul de acordare al subvențiile pe care le încasează crescătorii de animale din speciile bovine și ovine, cu rase valoroase. În urmă cu o ...
Citește mai mult
Universitatea de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti

Tag Archives: ammouliani

POSIBILITĂȚI DE CAZARE ÎN AMMOULIANI

nufarm.ro

CUM sunt cazările în insula Ammouliani, aproape de locul sfânt al Muntelui Athos? Minunate, la fel ca în toată Grecia.

Vă prezentăm, acum, câteva, care să le țineți minte pentru sezonul care apropie cu o viteză uimitoare spre vertiginoasă.

STUDIOURILE PHILIPS

Cazare beneficiind de acreditare EOT).

Proprietara are trei fete, ele se ocupă. Cazarea începe imediat de la /după Paște și ține până la început de octombrie.

Spațiul de cazare se concretizează în 14 camere (tip studio), costurile de cazare înseamnă 40 de euro pe noapte. În plin sezon, o noapte poate ajunge și până la 50 de euro. Camerele sunt în formatul DUBLE și TRIPLE. Fără mic dejun. Mobilate în mod elementar: masă, pat, dulap.

ARGHYROS

La tariful de 100 de euro/noapte, în septembrie. În locația LA MER, funcționează și 80 de euro/noapte, asta doar în luna mai. Aici sunt patru(4) double rooms, cu vedere la mare, în preajma renumitei plaje Alikes, în apropiere este și renumita grădină cu măslini. Acolo am stat și ne-am lins mustățile după un frappe, asta numai așa, ca să vedem cu este…

SUNRISE

Hotelul are o locație perfectă pentru cei care îi trec pragul: o vedere ideală către plaja din Insula Ammouliani, în apropiere de Halkidiki. Mai ales că au la pacjet și un mic dejun de tip bufet. Important de precizat este că ai parte de tot confortul necesar: toate camerele sunt dotate cu aer condiţionat (nou-nout), au balcon cu vedere spre golful Agion Oros sau spre grădini. Deci, indiferent de pachet, de alegi cu ceva bun.

Desigur că nu puteau lipsi TV-ul şi radioul. Toate camerele au baie cu cadă sau duş şi uscător de păr, precum şi frigider şi telefon.

Turiștii au plăcerea de a bea o cafea, încerca băuturi sau gustări la snack-barul cu vedere la mare. Vă puteți imagina o dimineață mai perfectă? Room service-ul este de asemenea disponibil. Lounge-ul este dotat cu TV prin satelit.

Pe insula Ammouliani găsești în apropierea hotelului brutării, taverne şi barurui. Astfel că, ai toate punctele de interes asigurate. Sun Rise se află la numai 300 de metri de portul care leagă insula de portul Tripiti din Halkidiki. Unde mai pui că ai și posibilitatea de a vizita oricând Muntele Athos…Pe booking înregistrează un rating de 9.4 – Calificativ “Superb’.

Hotelul are o prezentare mai specială pe site-ul lor oficială, inclusiv o variantă în română: http://www.ammouliani-sunrise.gr/ro/hotel-sunrise

PASCALIA LINA MARTINGAKIS

Locația de la familia Martingakis poartă un nume marin: TALASSA, care îndeobște trimite la valurile mării. Este vorba de zece (10) camere, care pot fi 50, 60, 70, 80 de euro pe noapte – fluctuația fiind valabilă după perioadă: este vorba de sezonul în care închiriați. Toate camerele prezintă mențiunea: BREAKFAST INCLUDED. Deci, micul dejun se află inclus.

Acestor patru-cinci opțiuni de cazare li se adaugă o a șasea, cea la HOTEL EVANGHELIA.

GRECIA LICHIDĂ LA STICLĂ – Ammouliani turnat în pahare

nufarm.ro

Anul acesta, 2021, și-a respectat pe deplin blazonul. În Ammouliani, am reușit să facem o degustare, eu îi spun degustarea anului. Fiindcă anul 2021 a fost sărac în degustări și evenimente, iar noi am mai avut doar încă o degustare de referință, cea pe care am menționat-o/am scris în numărul de TOP DRINFOOD& LIFESTYLE care a trecut, nr. 2/2021(în absolut, nr. 20/din 2012 încoace, căci peste 5 luni vom împlini ZECE ANI  de activitate). Doar ROWINE ce-a mai rivalizat cu grecii…

Acum, relatare: evenimentul a avut într-o seară, pe terasa Hotelului SUNRISE. După cină, adică începând cu orele 20.00. Au fost invitați la DEGUSTARE toți oaspeții hotelului, așa că ne-am aflat într-o companie selectă, mutinațională: ruși amestecați cu unguri, desigur și cu greci/deopotrivă cu români.

Atmosfera: puțin spus efervescentă.

Receptivitate: maximă, atât din partea gazdelor, reprezentate de/prin NIKITAS MARTIGAKIS și KAITHI TSAKNI (în primul rând). Așa că și vinurile au fost aduse tot la opțiunea gazdelor.

Prezentarea a fost făcută de subsemnatul și Nikitas, cărora li s-a adăugat, de câte ori a fost nevoie, și dragul de FLORIN ALBU.

DISTRIBUȚIA DE GALĂ:

  1. TRAPEZOS, CĂCI ȘI GRECIII LOCUIESC ÎN TRAPEZ🙂
    Primul vin deschis a fost un vin sec, de proveniență locală, un vin din registrul celor albe, cum îi șade bine la o deschidere aproape șahistă. Vinul se cheamă TRAPEZOS – și este un vin de culoare galben pai. Este un vin care-și poartă soiul inscripționat pe etichetă: un SAUVIGNON BLANC.
  2. UN VIN DIN PRIMUL AN DE PANDEMIE
    Al doilea vin din tragere/extragere a fost tot un alb – și din aceeași constelație ca anteriorul: tot SAUVIGNON ALB. Tăria alcoolică s-a dovedit cumva medie, adică tot 13 grade alcoolice din volum. Vinul purta pe el inscripționat anul de recoltă/fabricație, care era primul an de pandemie: 2020. Și numele vinului era o cifră:20!
  3. BIO SAU ORGANIC/DE LA VATOPEDU
    Ei bine, acum trecem la numărul TREI, care este – incredibil dar adevărat! – tot un SAUVIGNON BLANC. Da, dar nu grăbiți să trageți destul de prematur concluziile! Pentru că, în primul rând, de data asta este vorba de un vin ceva mai tare:tăria alcoolică a înaintat spre 14 grade…Da, și mai trebuie să vă spunem că este un vin BIO/sau ORGANIC, depinde care dintre epitete vă place, deoarece ele înseamnă același lucru. Este de la VATOPEDU și este un vin cu specific mânăstiresc.
    Denumirea lui: ASSYRTIKO-ATHIRIS.
  4. CÂND VIAȚA (CHIAR) BATE ÎN ROZE
    Al patrulea în ordinea noastră de bătaie la degustare s-a dovedit a fi un vin ROSE. Și de altfel trebuie neaparat specificat că este vorba despre un rose obținut din MERLOT. Cu o tărie alcoolică respectabilă pentru un vin rose: am spus 13,5 grade alcoolice din volum.
    De menționat că pe poziție recesivă se mai află îmbuteliat în sticlă și soiul CABERNET SAUVIGNON, probabi cu scopul de a ranforsa caracterul de căprioară al Merlot-ului.
    Producător al acestuia este importantul conglomerat AGROVISION.
  5. PRONUNȚAȚI: MI-LO-PO-TA-MOS!!!
    Și ultimul pe care vi-l vom prezenta în această ediție (pentru că pe celelalte le rezervăm edițiilor viitoare) este MILOPOTAMOS. Tot mânăstiresc, după câte am înțeles. Și tot un rose. Cu o tărie medie de data asta, de doar 12,5 grade alcoolice(din volum).
    Soiul, de data asta, se numește MUSCAT DE HAMBURG, un soi cu adevărat renumit, care se găsește (de achiziționat) și pe meleagurile noastre.
    Este un soi cu anul de recoltă 2020.
    Din formula vinurilor drese cu miere de albine de vestitul părinte (din Muntele Athos) EPIPHANIOS.

NICOLETA GĂLĂȚANU
MIHAIL GĂLĂȚANU

GRECIA DE MÂNCARE – SUPA FRICASSE

nufarm.ro

Da. Sigur, Poate nu știți. Sau, dimpotrivă, poate știți. Dar noi am gustat SUPA FRICASSE. Din partea casei. La Metohi. Sau METOXI. Adică la A. …Ammouliani. Bucătarul (poate și proprietarul!) de la METOXI ne-a arătat polonicul. Nu, nu în semn de amenințare, ci de fezandare. Adicătelea, ne-a invitat la masă. Noi, prezenți, desigur. Am zis: prezent. Și ne-am înfățișat. Spuneți și dumneavoastră: se făcea să refuzăm omul? Eu spun că nu. El a spus: băgați nasul aici. E ceva fricasse. Noi ne-am fricassat deja. Și l-am băgat. Nasul. Și gura.

Din partea noastră, a fost delegat Nicoleta. Ea a înregistrat. Totul. A fost ochiul și urechea noastră, și timpanul. Și limba. Și papilele. Și gura. Și nasul. Și mirositoarea… A fotografiat oalele. Și cratițele. Ea – și doar ea – a notat în agenda (notes/book) ingredientele, rețeta. Din instinct. De femeie. Fricasse. Poate fi gătită și din pui. Are nume franțuzesc, dar e gătită în Grecia. La Ammouliani. Pe țărmul mării, la o cârciumă unde nu ratăm niciodată ocazia să mâncăm/atunci când aterizăm pe tărâmuri ammoulianeze. Și iată și rețeta, ca să nu o uitați/uităm: Se ia și se pune pește fiert. Și ulei de măsline, bun cum nu e niciunde altundeva pe Pământ decât pe meleaguri cele grecești. Iar în uleiul cel grecesc se pune: ceapă verde, apoi vin alb (doar un pahar). Și salată verde, dar și pătrunjel. Se adaugă, cam în 10 sau 20 de minute supa cea de pește, făcută la foc mic. După 0 de minute, se mai adaugă și mărar mult. Apoi ouă și zeamă de la o lămâie. Iar ce iese, până la urmă iese gata bun. Garantat. De-ți vine să îți lingi degetele de la ambele mâini, dar pe rând. Dar ies pe interval și alte lucruri bune pe terasă la Metoxi. Mă gândesc, în special, la pești, gătiți și altfel decât în fierturi , care ies/îs tare buni: opțiune atât pentru prânz cât și cină, probă trecută cu brio chiar și cu Lucia Pârvu. Și mai ies o groază de bucate. Și calamari. Și fructe de mare. Și țațiki. Și… îți lasă gura apă. Și bale. Și pofte. Ș-am încălicat pe-o șa…și nu v-am spus nicio poveste așa.

Cristian GĂLĂȚANU

Coloncifru: GRECIA, BRAND DE ȚARĂ.TURISTIC😊😀

nufarm.ro

AMMOULIANI 2021
O PRIVIRE DE ANSAMBLU

 Pentru că anul 2020 nu a fost cel mai fericit an cu putință, cauzele sunt știute/în primul rând, așa-numita criză sanitară, ne pregătim, cu entuziasm/și toate forțele, pentru anul viitor. Am putea, credem să ne luăm revanșa în 2021. O REVANȘĂ care nu numai să îndrepte lucrurile, să le redreseze, dar și să atribuie un nou start lansat pentru insula Ammouliani.

Dacă, mai ales, până în luna mai, vaccinul ar încheia pandemia, atunci, ehei, ne-ar rămâne un sezon întreg, nesfârșit, cel din 2021 (din primăvară începând) ca un sezon plin pentru Grecia – și mai cu seamă pentru Ammouliani, care e o insulă din Nord (Tesalia). Să ne bucurăm de Grecia ca de un brand turistic major, ce și este.

CE E DE FĂCUT LA AMMOULIANI

Dacă ai să te întrebi, o, cetitorule, ce este de făcut la Ammouliani, atunci o să îți răspundem:ce e de făcut în toată Grecia. Adică în primul rând, plajă, ceea ce înseamnă să te bucuri de soare, de tot soarele din lume. Nu degeaba în Grecia e mai multă luminozitate.

Sfatul meu: pe cât se poate luați cina pe plaja. Poate să nu fie mare lucru: dar un bol de orez, niște pești prăjiți (vrăjiți?) și o carcatiță sfătoasă – și, mai ales, o carafă de vin roze, toate aceste mici bucurii sunt menite să vă facă fericiți.

REȚETĂ DE FERICIRE

Ziua puteți mânca prânzul în locul pe care l-am poreclit/dezmierdat: la BUTOAIE ALBASTRE. O să-l reperați ușor, după descriere.

Și mai aveți de vizitat insula și împrejurimile, pe care o să le știți ca pe tatăl nostru.

Cred că o să placă la Drenia. Acolo e îmbăiat cât ține ziua de lungă. Este, acolo, o ipostază cu totul sălbatică: cu piatră, doar câteva șezlonguri.

CĂLĂTORIE PE MARE SPRE MUNTELE ATHOS

Aici ne-am și agățat, în anii anteriori, de o mâncare delicioasă de cartofi umpluți și vinete.

Ceea ce negreșit îți va deschide sufletul spre o croazieră. Pe care o să și-o parcurgi, dar abia/numai a doua zi, cu vasul IOANNA. La Ouranopolis, orașul cerului, vei schimba vasele cu care ai să călătorești.

Acest episod îți va deschide orizontul unei croaziere, adică o călătorie pe mare spre Muntele Athos, celebritatea locului/dar și spiritul său tutelar.

Pe drum, muzica ta va fi METAXA. O s-o explorezi. Sau, la fel de bine, ouzo.

Cât despre unde poți să te cazezi, asta o vom trece în revistă numărul viitor. Ceea ce înseamnă că va urma…

Et in ELADA ego

nufarm.ro

CEL MAI APROPIAT REFUGIU: GRECIA

Ammouliani ne așteaptă, chiar și pe timp de pandemie

Cel mai apropiat refugiu, pentru români, de lungul timpului, s-a dovedit Grecia; chiar și pe vremurile când se numea Elada. Așa că ar părea simplu/și firesc, să ne refugiem pe vremurile de vipie și pandemie, la greci. Da, da, da, numai că molima face ravagii și prin mințile oamenilor și mai trebuie să trecem și prin punctul Kulata.

Dar, o dată ce presiunea slăbește, la nivelul frontierei, ne vom bucura, din nou, de ceea ce ne oferă Grecia.

 

VREMEA FRUMOASĂ NE ÎNSOȚEȘTE PÂNĂ, HĂT, TÂRZIU ÎN TOAMNĂ

În doar câteva ore, vreo două sau trei, am ajuns la doar o aruncătură de băț, pe mare, de insula Ammouliani. Și ne-am îmbarcat pe vasul ce ne trece dincolo.

Vremea rămâne frumoasă și în august, dar și în septembrie, precum și în octombrie, cel puțin în primele zece zile, chiar dacă mai sunt și zile urâcioase, cu cer zgribulit. Ammouliani rămâne, totuși, cu șansa de a fi destul de distanțat față de zonele fierbinți ale Greciei, în care toată lumea se calcă pe picioare.

De aici, avantajul a fi fără COVID, întorcându-te dintr-o așezare cu, doar, vreo cinci sute de locuitori.

AMMOULIANI, POST-PANDEMIC

nufarm.ro

AMMOULIANI, POST-PANDEMIC 🙂

Grecia a trecut prin/și peste pandemie. Mai ușor ca România. Dacă în România mai este, încă, un număr ridicat de infectați, în fiecare zi, cu COVID, Grecia a cam scăpat de ei. Neam credincios. Grecii au fost și apărați de vitregia valului de coronavirus.

Mai ales, ammoullianezii care stau aproape de Muntele Athos, sfânt.

Situația a părut oscilantă în toate trei țările, pentru câteva săptămâni chiar. După o perioadă nespus de prielnică, în care a înregistrat un număr foarte mic de infectați cu COVID, în Bulgaria, lucrurile au crescut vertiginos, astfel încât nici țara vecină nu s-a mai înfățișat atât de sigură, dar nici spre Grecia nu a mai fost la fel de lipsită de pericole. La 1 iulie, încă ne încurcam în formulare, declarații publice, restricții și ezitări.

Plus temeri reciproce, unele cu totul inutile.

În vremea asta, Ammouliani ne-a așteptat cu credință.

Muntele Sfânt Athos a rămas, neclintit, la locul său, să genereze, în continuare, peninsula care alcătuiește locul cel mai sfânt al grecilor.

AVENTURI ÎN GRECIA, LÂNGĂ MUNTELE ATHOS

  • AMMOULIANI 
  • AVENTURI ÎN GRECIA, LÂNGĂ MUNTELE ATHOS
nufarm.ro

Aventuri în Grecia trăiau, încă de demult, românii, ehe, de pe vremea palicarilor. De pe când era un spațiu comun Balcanii, de pe vremea când machidonii, românii macedoneni hălăduiau prin Pind, pe-aici ne cam făceau veacul.

Dar și după 1989, adică din 1990 încoace, tot cam așa erau lucrurile, românii imediat au început să circule în Grecia, în scopuri turistice sau chiar la muncă, mai ales cei ce avceau rude acolo. Și adevărul este că ne-am cam înrudit, de-a lungul istoriei, cu vecinii noștri, elinii, cei de la sud, încât ne sunt un fel de verișori buni.

Răsăritul de soare, la Ammouliani, în Peninsula Halkidiki, cel mai frumos se vede la Sunrise. Pentru că de asta îi și spune hotelului Sunrise.

Răsăritul e același și, totuși, altfel, peste tot.

  • RĂSĂRITUL VINE DE LA SUNRISE

Dar, în toată Grecia, pretutindeni, răsăritul este diferit. El înglobează cultura elină. Și istoria elină. Și trecutul grecilor, oricum ar fi el, oricât de sumbru, tot se luminează – numai cu o geană de soare.

Iar Ammouliani este, încă, o insulă nedescoperită. O părticică, pe cât de sacră din Grecia/ Muntele Athos, pe atât de nedescoperită.

Dar ce am descoperit noi înșine la Ammouliani? În primul rând, plajele, cele șapte, sau cele multe, cele mai multe, minunate, căci insula secretă plaje, iar plajele germinează. Cea mai sălbatică a primit acest calificativ: Drenia.

Aici apa e de cristal și nisipul numai ușor arămit, iar transparența peliculei de apă te duce cu gândul la niște ochi verzi, profunzi, dar cameleonici, înșelători, de o luciri când albăstruie, când sinilie.

  • DE LA DRENIA LA CÂNTĂRILE SPECIFIC GRECEȘTI, DE LA TAVERNĂ 🙂

Cu multă piatră și cu mult nisip, Drenia. Doar câteva șazlonguri atârnau acolo, singuratice și triste, în așteptare de brațe leneșe.

Și acest lucru mă face să-mi amintesc că în aceeași zi de joi, anul trecut, am fost martorii unei strașnice cântări într-o tavernă grecească de real bun-gust. Cântarea chiar că a fost, de fapt, o super-cântare. Și, pentru noi, o super-încântare.

O dezlănțuire de muzică bună, cum e cea grecească la ea acasă, interpretată, în cazul nostru particular, de cinci bucăți muzicanți impecabili, printre care și o fată.

Nikos, Spiros și o mandolină. Am mâncat o specialitate de cartofi, vinete umplute și o muzichie care se ungea pe pâine.

  • LA LAGUNA ALBASTRĂ VIN FETE SUPERBE, SPORTIVE ÎNZESTRATE CU CAIACE 🙂

Și în anul acesta, 2019, septembrie, am fost tentați cu laguna albastră. Plajă de nisip, superbă, pustie și sălbatică și aici, pe care poposesc, din timp în timp, caiace bulgărești. Am avut ocazia să le prindem și noi. Dintre ele, caiacele, remarcăm trei fete superbe. Cică se poate ajunge numai înot pe această plajă – sau, desigur, cu caiacele.

Ca și în anul trecut, am luat masa pe vaporul care ne-a dus și, respectiv, adus. O masă delicioasă, SIMPLĂ, cu Souvlaki, frigărui stropite cu un pahar de vin.

Și așa, din zilele cele multe, vreo zece cu tot cu drumul de dus/și de întors, se mai scurge încă una.

  • TOATE GRAVITEAZĂ ÎN JURUL MUNTELUI SFÂNT

Dar una, ritualic, este de fiecare dată rezervată croazierei în jurul Muntelui Athos, căci aici toate gravitează în jurul muntelui sfânt Aghios Oros.

Plecarea este, desigur dimineață, bătută în cuie, de regulă pe la ora 08.30. Vasul se numește IOANNA, are tot (un) nume sfânt/sfântă, căci așa e în meniuJ.

Ne va duce, adică ne vom duce mai întâi, până la Ouranopolis, apoi ne va prelua un alt vas, după o escală de câteva ore(de obicei, cam între o oră și trei), CRUISES OF ATHOS, în jurul miezul zilei (pe la amiază, deci orele douăsprezece).

Croaziera efectivă durează și de de pe la douăsprezece până la vreo trei.. Acolo, parcă având ajutorul rusalic al apostolilor, ni se va vorbi în limbi, rusă sigur, greacă desigur, română musai, engleză fără de care nu se putea, franceză căci este de bon ton/și este și limbă diplomatică.

Și vom simți astfel, că am cules, un lustru, o adiere, poate – chiar – o aură de sfințenie, de pe crestele Muntelui.

AMMOULIANI

nufarm.ro

Grecia eternă, Grecia fascinantă: UN PRELUDIU LA MUNTELE ATHOS
Trebuie să legi, ÎNTOTDEAUNA, călătoriile tale de un reper, pentru ca lumea să le înțeleagă. Iar Ammouliani se relaționează, inevitabil, la Muntele Athos, ca la o autoritate (zeitate) tutelară.

Asemeni oricărui muritor ortodox, am visat să pot intra, măcar nițeluș de puțintel, în Muntele Athos, ca în spatele unui secret bine păzit.

Curiozitate de reporter?

Da, chiar dacă, se știe, curiozitatea este cea care a omorât pisica.

Iar Ammouliani mi-a oferit, măcar în parte, o șansă de a-mi potoli curiozitatea.

De ce? Pentru că Ammouliani are reputația ultimului popas înaintea Athosului.

Înainte de a intra pe pământul sfânt.

Aici, pesemne, în vechime, se legau (sau, deopotrivă se dezlegau) 🙂 măgarii cu calabalâc.

 

ÎNTR-UNA DINTRE MÂNĂSTIRILE PĂRĂSITE 🙂
Am intrat, fiind oaspeți la Ammouliani, și am vizitat o mânăstire dezafectată.

De fapt, cumva părăsită. De călugării ruși, parcă.

O mânăstire pustie, în care mai rămăseseră destul de puțini călugări.

Pentru asta, a trebuit să înaintăm, vreo șapte sau opt kilometri, în teritoriul Athosului.

Am văzut, cu ochii noștri, cam cum se trăia în mănăstirile din Athos.

Este – și acest – un privilegiu, datorat, în principiu, ospitalității practicate la Ammouliani.

Dar cel mai mare câștig este firescitatea oamenilor de la Athos, care se poartă cu naturalețea cu care obișnuiesc, de parcă ai fi – și tu – un megieș de pe-acolo.

Tot acolo am văzut o procesiune, în septembrie anul trecut.

Fiind o comunitate veche, am putut suprinde, în fibra ei intimă, viața de obște – cum s-ar zice – a comunității ortodoxe.

În care credința/și tradiția strămoșească încă înseamnă ceva. Și încă mult.

PESCARI, MONAHI ȘI ȚĂRANI: OAMENI SIMPLI, ÎNTRE CARE TE SIMȚI CA ACASĂ
Ammouliani este o comunitate relativ mică.

De aceea, când apari acolo, chiar ca un turist străin, ești integrat, firește, dacă dorești aceasta.

Comunitatea păstrează ceva din spiritul Sfântului Munte.

Din acea aromă de frățietate – și, deopotrivă, din buna tradiție rurală.

Și ar trebui spus că mai are și ceva din izul unei mici comunități pescărești.

Un fel de urmași ai lui Simon, zis Petru.

Neam de oameni modești, care știu, în adevăr, să strângă rândurile, pe vreme de furtună.

AMMOULIANI (Grecia) – Începuturile – Secretul unei reușite

nufarm.ro

AMMOULIANI

 

Începuturile

 

Secretul unei reușite

 

De ce a reușit, totuși, formula Ammouliani? Putem zice că e o formulă de succes? Am înclina să răspundem pozitiv: da, este. Prin ce? Prin opitalitatea afișată, dar și efectivă, care devine criteriu de bază, regulă de fier ( de aur)? Poate prin deschiderea fără precedent? Ori, cine știe, datorită eforturilor semnificative?

Nikitas Martingakis și Kaithi Tsakni au dovedit voință de a reuși, în tentativa de a atrage turiști străini. Râvnă. Implicare. Au venit, an de an, la târgul de turism din București (cel de iarnă, îndeosebi), pe vreme de iarnă chiar, cu o echipă care să se îngrijească de standuri.

  • O DESTINAȚIE TENACE ÎN PROMOVARE

Alții au tratat cu mult mai multă indiferență prezența pe piața românească.

Dar, poate, și tenacitatea lor și-a spus cuvântul.

E drept, i-a ajutat și firescul în care trăiesc grecii în insula ammoulianică.

Acolo este un loc/ținut, în preajma muntelui Athos, unde grecii sunt așezați de mii de ani, în Thesalia.

  • PARFUM DE GRECIE MODERNĂ ȘI, ÎN ACELAȘI TIMP, DE DANTELĂ VECHE

Insula, însă, e populată de mai puțin timp. Totuși, izul/parfumul de veche Grecie nu seacă – și te întâmpină la fiecare pas.

El este impregnat în case, în mobile vechi, de epocă – și în dantelărie, în perdele care vin din timp, din secolul trecut.

Aceasta este zestrea elină, a macedonilor, veri buni, înrudiți cu noi, românii. Așa că, vizitând Grecia, Macedonia, Ammouliani, ai senzația că, pe undeva, te întorci acasă. În timp. Dar acasă. În Elada.

Nikitas & Kaithi s-au orientat, până la urmă, tot spre vecini. Nu întâmplător, românii, sârbii, bulgarii pot înțelege mai bine spiritul balcanic. Crezul lor este, mai ales, în turismul regional. Urmează, poate, de ce nu, ungurii și ucrainenii/rușii, un fel de rude, adică – și megieși.

Pariul la care s-au înhămat ei, organizatorii grupurilor de turism, este un angajament de cursă lungă.